“Inspiration could be called inhaling the memory of an act never experienced.” - Ned Rorem

Nu ti s-a intamplat niciodata sa vezi un loc si sa iti fie familiar desi nu ai mai fost niciodata acolo ? Mie da. Si acest lucru mi se pare fascinant.. puterea mintii umane de a te duce exact acolo unde in mod subconstient doresti sa fii de ceva timp. In acelasi timp asta e si un lucru foarte bizar si unii l-ar cataloga drept incorect. Cum adica ? Exemplu: de cate ori ma duc in autogara din Cluj, foarte rar se intampla ca un autocar sau microbuz sa plece spre Spania sau Italia si sa nu fie si 2-3 tigani in el. Nu in sensul in care eu sunt xenofob sau antisemit, dar sunt atatia romani cu scoala, profesori, oameni specializati, ingineri care nu isi permit sa viziteze tara noastra, ce sa mai vorbim de altele. Am impresia uneori ca lumea tinde sa devina bipolara: ori "esti alb ori esti negru", fara nuante intermediare. Si pot sa dau exemple de peste tot: noile generatii fie sunt destepti si foarte buni fie sunt "mai putin dotati intelectual si manierati, ascultatori de manele", astazi fie poti sa zici ca ai bani si atunci ai si masina neluata pe credit bancar, excursii si ceva firma/e fie nu iti permiti mai mult decat luxul de a trai. Eu numesc luxul de a trai tot ce este sub linia trasata de: "merg la servici, castig niste bani (nu conteaza cati) si apoi in concediu o data pe an". Tot ce e sub aceasta linie, crede-ma nu inseamna ca ai bani, pur si simplu traiesti si poti sa strangi pic cu pic pentru o masina, pentru o casa si pentru viitorii copii. Nu ai niciodata bani in plus.

Si da, e frustrant cand tu muncesti 8/9 ore pe zi, te intorci cu troleul acasa stand in el 40 de minute si vezi la stop, oprindu-se langa semaforul la care stai si tu, un audi, un bmw sau un mercedes cu un pustan de maxim 20 de ani la volan. No, eu nu cred ca acel pusti lucreaza sau a lucrat pana peste cap ca din forte proprii sa isi poata lua o masina. Neee.. o parte destul de mare de tineri din tarisoara au masinute scumpe "de la tata". Intrebarea corecta e: "e de condamnat asta ?"

Si raspunsul, desi dureros, desi nu iti va elibera frustrarile este NU. Nu e de condamnat nimic din ce am scris mai sus. Si atunci de ce am mai scris ? Pentru ca asta e una din realitatile bipolaritatii existentei cotidiene.

De ce nu pot unii ajunge acolo unde isi doresc ?

Cei mai multi - daca nu toti - nu ajung acolo unde isi doresc desi afirma "oai, daca as avea banii lui ala care oricum nu ii merita" "oai, ai vazut ce a facut tata lui Costel ? - I-a mai luat o masina, e asa de incorect, de as avea eu banii aia si nu as trai asa cum traiesc eu, eu stiu cum e sa traiesti cu greutati". Na, niciuna din afirmatiile de mai sus sau afirmatii similare nu ajuta la absolut nimic.

Un singur exemplu: domnul Ford inainte sa reuseasca sa intemeieze fabrica de automobile Ford a dat faliment de 5 ori. Dar el niciodata nu a renuntat a afirma: "eu pot face aceasta fabrica si o fac". Tu ce vezi si ce iti spui tie in fiecare zi ?

“A man is a success if he gets up in the morning and goes to bed at night and in between does what he wants to do.” - Bob Dylan

De multe ori stau si ma gandesc la ce inseamna sa fii liber. Sa fii liber pur si simplu. Ce inseamna a fi liber ? Nu stiu ce inseamna pentru tine. Dar pentru mine in primul rand inseamna a nu fi obligat, nevoit sa ma trezesc dimineata si sa fac ceva. Inseamna a ma trezi si a avea libertate in a-mi organiza ziua asa cum vreau. Ziua mea ideala ar fi: o trezire fara ceas desteptator, cafea dimineata in pijamale si alaturi de cel drag si apoi doar imaginatia sa fie limita. Poate imediat dupa am chef sa vizitez Vienna. E doar la 2 ore distanta cu avionul. Asa ca de ce nu as face-o ? A, din cauza banilor ? NU. Eu sunt liber acum, sunt liber si din punct de vedere financiar. Apoi dupa o zi petrecuta facand poze si mancand inghetata, seara vreau sa ma plimb prin parcul Sub-Arini din Sibiu. Iar, de ce n-as face-o ? Viata noastra a oamenilor, in viziunea mea, e in felul urmator: avem la dispozitie 50-60-70 de ani de trait, poate iti dai seama de asta cand mai ai 40-50 ramasi. Nu e nici o problema, atata vreme cat incepi sa te gandesti ce e cu adevarat important pentru tine ? Chiar, ce e cu adevarat important pentru tine ? Pentru mine stiu ca e timpul petrecut cu partenerul de viata, zambete si caldura interioara. Orice alt lucru e doar in plus: serviciul, datoriile, responsabilitatile. Nu e un lucru rau sa ai responsabilitati. Intrebarea e cine iti creaza acele responsabilitati ? Tu ? Daca da, foarte bine, responsabilitatile create in mod rational voit din punctual meu de vedere sunt bune. Serviciul ce e ? O metoda de a face ceva ca sa ai bani sa faci altceva. Un fel de intermediar. Bineinteles ca se poate sa iti placa foarte mult ceea ce faci. DAR: e satisfacatoare in totalitate activitatea care o faci ? Daca ai bani multi din activitate, probabil ca minusul ei e lipsa de timp liber. Ai bani dar nu ai timp sa faci cu adevarat ceva cu ei. Daca ai timp liber mai mult probabil ca nu ai resursele financiare sa faci ceea ce ti-ar place sa faci. E un cerc vicios. Ca sa ai posibilitatea sa faci ceva ce iti place trebuie sa muncesti pentru resurse, de obicei bani. Dar nu mai ai timp ulterior sa chiar faci ceea ce vrei. Invers e iar rau. Si atunci care e solutia .. vietii ? Diferenta incepe in modul de gandire. Ce vrei sa faci maine ? Sa te duci la servici si sa nu uiti sa platesti curentul apoi. Te intalnesti cu cineva in oras si apoi somn. Maine te trezesti, mergi la servici si trebuie sa stai umpic mai mult, apoi te uiti la tv si dormi. Poimaine … Daca ai face asta inca 30-40 de ani unde ai ajunge ? Te trezesti dimineata, te duci la servici … Eu nu zic ca nu ar fi bine asta. Dar e monoton. Ce ti-ar place sa faci ? Acelasi servici sau activitate ? Ok, acea activitate te implineste si te dezvolta sau e doar o chestie care te gadila la ego si timpul pentru prietena/sotie/copii e aproape inexistent ? De ce scriu despre asta.. pentru ca ma gandesc la asta periodic, des, si vreau sa schimb ceva. Tu crezi ca iti scriu tie ceva.. Nu. Imi scriu mie. Dar ma bucur daca te regasesti printre ideile mele .. daca nu poate sa ramana la stadiul de alternativa de gandire interesanta pentru tine. Sau neinteresanta. Nu conteaza. Un singur lucru ma macina: timpul trece si eu fac CE ? Ma apropii si ma concentrez suficient pe ceea ce vreau sa fiu ? Sau sunt un simplu pion al inertiei de a fi…

“Work like you don't need the money, love like your heart has never been broken, and dance like no one is watching” - Aurora Greenway

Ce o sa scriu in continoare nu are legatura cu titlul ales. Uneori ma gandesc ce pot sa fac atunci cand sunt frustrat de un eveniment sau de o situatie anume care a avut loc, care e in prezent sau care va fi in viitor. (Conjug frumos, nu?)

Sa presupunem ca ai un superior la slujba care nu e tocmai mai destept ca tine, sa presupunem ca in activitatea pe care o desfasori ai o persoana care nu se poate ridica la un alt nivel de intelegere si iti creaza permanent nervi: la inceput mai putini si pe masura ce trece timpul vrei sa ii crapi capul sau sa il/o trimiti la pascut.

Intrebarea de un milion de dolari e: ce faci tu ca om in aceste situatii cand nu ai autoritatea sau dreptul de a riposta si trebuie oarecum sa accepti astea ca un dat. Deci optiunea "renunt" si "ii zic vreo doua" cad. Ei, ce faci ?

O sa folosesti asta ca pe o motivatie negativa de a o depasi intr-un fel sau altul, o sa o iei ca pe o competitie in care tu, pentru a te simti impacat, trebuie sa o depasesti pe respectiva persoana ? E drept, astfel egoul tau creste la loc si te simti din nou bine cu tine. E o metoda care functioneaza. Insa e grea. De ce ?

Pentru ca tu te concentrezi pe ganduri negative spre a obtine in urma lor lucruri pozitive. Lucrurile negative reprezinta ura fata de acea persoana si lucrurile pozitive sunt care vrei sa le obtii in defavoarea sau inaintea celeilalte. E greu sa te concentrezi pe negativ spre a obtine pozitiv. Dar nu imposibil.

M-am mai gandit si la alte metode de a depasi "ura de vacute sau boi". Si m-am gandit la urmatoarele: e adevarat, oricat de echilibrat ai fi, exista ceva intotdeauna care te poate determina sa vrei sa strangi de gat pe cineva. Singura diferenta e ca unii ajung mai greu in aceste stadii si altii mai usor. Deci tot ce se poate face din start e sa devin o persoana care ajunge mai greu "acolo". Poate ai observat sau poate nu, din nou nu e vorba de ceilalti, e vorba de tine. Nu ceilalti au o problema, tu ai. Eu am.

Singurul mod in care poti deveni mai rezistent la stari negative si la alte impulsuri e sa cladesti un mai bun tu. Ceilalti oricum nu o sa se schimbe, tot timpul o sa intalnesti oameni care injura, care se uita urat sau care au o atitudine de rahat. Asta o sa fie tot timpul. Ce conteaza e sa fii calm si neinfectat de asa ceva cand cineva vine spre tine zambind.

O sa te ajute asta:

“Work like you don't need the money, love like your heart has never been broken, and dance like no one is watching”

.. ciao.

“Chance favors the prepared mind.” - Louis Pasteur

Sansa favorizeaza mintea pregatita. Ce e interesant e ca fiecare crede despre el ca e pregatit. "O dar eu sunt pregatit .. daca as avea doar banii", "oo, dar eu sunt pregatit daca as avea doar increderea acelor oameni..", "o dar eu sun pregatit si stiu deja despre ce vorbesti, mai bine asculta-ma tu pe mine". Exemplele pot continua pentru ca le auzim in fiecare zi in jur. Dar nu despre asta e vorba, de a sesiza lucrurile pe care altii le fac. E important ce faci TU. Eu ma gandesc la intreaga viata din "spate" din urmatoarea perspectiva: e vorba doar de o succesiune de evenimente si momente oferite de o sansa pe care in acel prezent nu am refuzat-o si am profitat de ea. O plimbare printr-un parc in care a inceput sa ploua cu frunze... e sansa de a fi acolo atunci. Am profitat de ea si am admirat spectacolul naturii. Puteam sa trec peste, sa consider ca nu e important sau interesant, cum sunt sigur ca altii au facut-o. Dar, inca o data, nu e vorba de altii. E vorba de propria persoana si sansele care ni se ofera, sansele care mi se ofera. Sau poate ai avut sansa sa cunosti o persoana la un moment dat doar pentru ca ai deschis gura si ai intrebat cat e ceasul persoana de langa tine pe autocar. Si te-ai mai intalnit o singura data cu ea ulterior, intamplator si prietena cu care era ea pe strada era persoana pe care o cautai si care te face sa zambesti interior.

Sansa e prezenta din momentul in care te nasti. Ai sansa sa te nasti in familia in care tu ai beneficiul de a invata si de a te forma persoana care esti azi. Daca e o familie instarita ai beneficiul de a nu avea griji prea multe, daca e o familie saraca ai sansa sa cresti interior si sa fii un luptator, iar daca esti intr-o familie "medie" ai sansa sa te dezvolti echilibrat. In acelasi timp unii care se nasc in familii instarite devin de multe ori superficiali sau aroganti, daca se nasc intr-o familie saraca inceteaza sa mai viseze si se plafoneaza, iar daca se nasc intr-o familie "medie" ajung sa se plafoneze in starea "e bine si asa". Depinde de unde privesti.

Punctul de vedere

E foarte important punctul tau de vedere in ceea ce priveste sansa din fata ta. Dupa ce o recunosti a fi o sansa situatia sau momentul din fata ta ai puterea de a o folosi in doua moduri: pozitiv si negativ. Cum stii ca ceva folosit in mod pozitiv sau negativ ? Pai uita-te in viitor unde vei ajunge daca profiti de sansa care ti se iveste in modul in care vrei sa o faci.

Viata e o succesiune de decizii pe baza unor sanse sau oportunitati evaluate intr-un anumit mod de creierul tau. Eu nu stiu cum esti tu. Dar eu incerc sa gandesc astfel deoarece se bazeaza pe o schema foarte simpla de tip cauza-efect. Cauza este ceea ce vrei sa intalnesti in viitor si in prezent in viata ta. Rezultatul intotdeauna este ceea ce ti se iveste in cale spre a fi evaluat de tine pe baza criteriilor de care dispui si care le-ai dezvoltat si pe baza lucrurilor care vrei sa le ai.

Eu nu stiu.. dar eu trec uneori pe langa case incredibil de mari si de frumoase si cu 2 masini parcate in fata. Si de foarte multe ori ma intreb: ce poate face acel om si eu nu pot sa fac ? Oare chiar are o capacitate de gandire mai mare decat mine ? Sau oare nu pe asta se bazeaza ... Si concluzia la care am ajuns e ca asta nu tine de capacitatea de gandire. Pentru ca sunt suficienti oameni destepti care sunt faliti si la fel sunt suficienti oameni care nu au o capacitate intelctuala impresionanta care au bani si succes. Pai si atunci de ce tine ?

Tine de atitudinea si de asteptarile pe care le ai. Eu sunt 100% convins ca omul acela care sta in casa cu 3 etaje si are 2 masini considera firesc ca el sa aiba toate aceste lucruri si intra in normalitate. El se aspeapta sa castige la sfarsitul lunii o anumita suma de bani. El se asteapta ca la sfarsitul anului sa traga linie si sa analizeze daca a reusit sa realizeze ce si-a propus in acel an.

Diferenta

Diferenta e asta. La nivel de gandire. Imi vine in minte un exemplu: stiu un avocat care are un tarif foarte mare in meseria sa, pentru el e firesc acest lucru si intra in normalitate. Eu nu am vazut pe cineva caruia sa i se para firesc sa dobandeasca ceva si sa faca lucruri in acest sens si sa nu le obtina. Important: sunt 2 pasi - sa fii impacat mental cu imaginea pe care vrei sa o ai in societate, sa te vezi acolo si sa si incepi sa faci ceva in acest sens.

O data ce modul de gandire incepe sa se schimbe insasi procesul de filtrare a oportunitatilor si a sanselor ce iti apar in cale si totodata modul in care tu vezi profitul din ele. No, tu crezi ca e vorbarie goala sau ca e usor. Filosofie. Ok, dar vorbele si ideile scrise mai sus sunt culese si interpretate prin constiinta proprie de la oameni de un real succes. Eu vreau sa merg intr-acolo. Tu ce faci astazi ?

"Feeling sorry for yourself, and your present condition, is not only a waste of energy but the worst habit you could possibly have.” - Dale Carnegie

Puterea lui "imi pare rau". De ce scriu despre asta ? Pentru ca de curand am vazut un site ce mi-a creat o adevarata revelatie. Mi-am dat seama ca de fapt e o stare de-a fi a romanilor in general. Bineinteles ca oricarui om indiferent de natie, sex, religie, etc ii place sa fie recunoscut si apreciat insa exista ceva ciudat in natura umana observata de mine in special la natia romana. Ce anume mi se pare atat de ciudat ? Nevoia acestuia de a-si da cu parerea despre orice si de a-i parea rau de propria-i persoana. Nimic nu e mai palpitant pentru un om din tarisoara Romania decat sa isi formuleze cateva fraze ce incep cu: "ooo... dar daca as fi fost eu in locul sau ..." sau "ooo... dar noi romanii nu trebuie sa fim asa pentru ca datorita catorva suntem priviti rau ..." sau "parerea mea este ca ... " sau orice subiect pe tema politicii din tara. Mai ales ultimul subiect depaseste cu mult limita zonei admise de atentie. "Ce a zis ala, ce a raspuns celalalt ?"

E ciudat si in acelasi timp probabil normal ca tu ca om sa preferi mult mai mult sa scrii in neant despre ceva ce tie nu iti place si sa arati cu degetul, in locul unei schimbari reale, plauzibile si sustinute care sa inceapa cu tine. "Oo.. dar cata cruzime este in tara asta, am trecut azi pe langa un domn ce ii aplica cateva palme la nevasta-sa pe strada". Na vezi ? Fix aici e problema. Ai trecut pe langa, urmand ca la un timp sa te plangi tot tu de mediul inconjurator.

Mediul in care traiesti e interconectat cu tine si e o parte din tine. Daca tu nu constientizezi asta, atunci vorbim de o alta problema.

Am ramas indignat cand in urma unui act de violenta domestica la o vecina sa ii fie rupt piciorul si ea sa strige cat poate de tare si nimeni sa nu intervina chiar si dupa ce "animalul" plecase sau macar sa dea din simt civic un telefon la salvare. Si daca prin minte iti trece: "Da, dar de ce nu ai facut tu nimic, pentru ca mai sus teoria ta la asta se refera ?" o sa te opresc fix aici. Comportamentele "normale" din punctul meu de vedere (chiar si cele de intr-ajutorare) se pot si invata sau ni se pot reaminti. Nu vreau sa spun cum s-a desfasurat povestea relatata in aceasta fraza pentru ca nu constituie scopul ideii. Dar o sa spun asta: am putut vedea cum o fata a ramas fara sa ii fie frica de cel ce tocmai recurse la acte de violenta, singura alaturi de acea femeie si cum l-a invitat si afara din propria casa pana ajunge salvarea. Sunt recunoscator ca pot fi alaturi de o astfel de persoana in fiecare zi. In unele zile uit sa si arat asta si pentru asta imi pare rau.

Ce reprezinta un lucru deosebit de important din punctul meu de vedere este starea de recunostinta. Aceasta stare ar trebui sa inlocuiasca starea de a-ti parea rau de tine. Te-ai gandit candva serios pentru ce esti recunoscator ? Sau .. ai fost prea implicat sa te inclini asupra lucrurilor care iti creaza dezgust ?
Eu vreau sa imi aduc aminte cat mai des posibil de lucrurile pentru care sunt recunoscator. Sunt recunoscator ca am primit o educatie buna si ca nu am trait pe strazi. Sunt recunoscator ca inca am capacitatea de a gandi si de a gandi profund. Sunt recunoscator ca am avut sansa sa intalnesc pe cineva pe care sa o iubesc sincer si care sa reprezinte o placere de care nu ma satur in fiecare zi. Sunt recunoscator ca pot sa vad mai mult in viata asta si pot sa imi doresc mai mult. Sunt recunoscator ca pot vorbi. Sunt recunoscator ca am sansa ca in fiecare zi sa fac ceva pentru a deveni mai bun decat am fost ieri.

Sunt recunoscator ca raman statornic in deciziile mele.

As vrea sa inchei cu aceeasi idee:
Mergea pe o poteca langa o casa un magarus incarcat cu poveri. Il ajunge din urma un porcusor care parea ca merge pe acelasi drum.
Porcusorul: - Auzi, da bag de sama ca esti incarcat
Magarusul: - Da..
Porcusorul: - Da, auzi, pe tine mai mereu te pun la carat strachini grele, asa-i ?
Magarusul: - Da, asa e ...
Porcusorul: - Imi vine sa rad cand ma uit la tine cat de prost esti ca tu cari toate astea
Magarusul: - Auzi, tu nu esti porcul de anul trecut, nu-i asa ?

“Great minds have purposes, others have wishes.” Washington Irwing

“Mintile mari au scopuri, celelalte dorinte” - Washington Irwing.


Ce face diferenta intre o minte puternica si una slaba ? Pe baza caror criterii ajung unii oameni la success si altii nu ? Pentru ca nu au un vis ? Pentru ca nu cred ? Pentru ca nu isi doresc ?
Oamenii intelepti, cu talent si viziune scriu carti. O parte din aceste carti contin metode de a te schimba, de a deveni mai bun, de a avea succes. Ce inseamna insa success ? Acest concept are atatea definitii cati oameni sunt. Fiecare intelege succesul in felul lui, fiecare are un concept interior referitor la succes. Surprinzator insa, putini isi pun intrebari de acest gen.
Pentru a ajunge sa discutam legat de care ar putea fi diferenta sau diferentele intre un om de succes si un om obisnuit trebuie mai intai sa ajungi sa iti pui o serie de intrebari: sunt multumit cu ceea ce am ? merita sa fac ceva in plus ? Pot sa imi scriu niste teluri care vreau sa le ating saptamana asta, luna asta, anul acesta ? Ce mi-as dori sa am ? E un process interogator referitor la sine ce dureaza putin mai mult de 30 de minute. Dar merita, merita facut iar si iar, incepe din ce in ce mai mult sa iti puna mintea in miscare. O sa iti dai seama ca s-a pus in miscare atunci cand incepi sa cauti si solutii pentru a ajunge mai aproape de destinatia de pe foi. Atunci e momentul pentru intrebarea serioasa: Ce pot face in plus sau ce pot face diferit de pana azi astfel incat sa ma apropii de ce imi doresc ? Nu stiu. Doar tu stii asta. Si nu se opreste acest proces aici. Nu, nu. Pentru ca intr-adevar ceva sa se schimbe, ceva trebuie facut in plus suficient de mult timp. E un process care poate fi asemanat cu urcatul unor trepte de scara. Vrei sa ajungi la destinatia care e la capatul scarilor. Pentru asta va fi necesar sa fii constant.


Trebuie sa stii ca .. Drumul se opreste cand ai ajuns in capat. Daca te opresti la jumatatea scarilor.. ce ai rezolvat ?