Puterea lui "imi pare rau". De ce scriu despre asta ? Pentru ca de curand am vazut un site ce mi-a creat o adevarata revelatie. Mi-am dat seama ca de fapt e o stare de-a fi a romanilor in general. Bineinteles ca oricarui om indiferent de natie, sex, religie, etc ii place sa fie recunoscut si apreciat insa exista ceva ciudat in natura umana observata de mine in special la natia romana. Ce anume mi se pare atat de ciudat ? Nevoia acestuia de a-si da cu parerea despre orice si de a-i parea rau de propria-i persoana. Nimic nu e mai palpitant pentru un om din tarisoara Romania decat sa isi formuleze cateva fraze ce incep cu: "ooo... dar daca as fi fost eu in locul sau ..." sau "ooo... dar noi romanii nu trebuie sa fim asa pentru ca datorita catorva suntem priviti rau ..." sau "parerea mea este ca ... " sau orice subiect pe tema politicii din tara. Mai ales ultimul subiect depaseste cu mult limita zonei admise de atentie. "Ce a zis ala, ce a raspuns celalalt ?"
E ciudat si in acelasi timp probabil normal ca tu ca om sa preferi mult mai mult sa scrii in neant despre ceva ce tie nu iti place si sa arati cu degetul, in locul unei schimbari reale, plauzibile si sustinute care sa inceapa cu tine. "Oo.. dar cata cruzime este in tara asta, am trecut azi pe langa un domn ce ii aplica cateva palme la nevasta-sa pe strada". Na vezi ? Fix aici e problema. Ai trecut pe langa, urmand ca la un timp sa te plangi tot tu de mediul inconjurator.
Mediul in care traiesti e interconectat cu tine si e o parte din tine. Daca tu nu constientizezi asta, atunci vorbim de o alta problema.
Am ramas indignat cand in urma unui act de violenta domestica la o vecina sa ii fie rupt piciorul si ea sa strige cat poate de tare si nimeni sa nu intervina chiar si dupa ce "animalul" plecase sau macar sa dea din simt civic un telefon la salvare. Si daca prin minte iti trece: "Da, dar de ce nu ai facut tu nimic, pentru ca mai sus teoria ta la asta se refera ?" o sa te opresc fix aici. Comportamentele "normale" din punctul meu de vedere (chiar si cele de intr-ajutorare) se pot si invata sau ni se pot reaminti. Nu vreau sa spun cum s-a desfasurat povestea relatata in aceasta fraza pentru ca nu constituie scopul ideii. Dar o sa spun asta: am putut vedea cum o fata a ramas fara sa ii fie frica de cel ce tocmai recurse la acte de violenta, singura alaturi de acea femeie si cum l-a invitat si afara din propria casa pana ajunge salvarea. Sunt recunoscator ca pot fi alaturi de o astfel de persoana in fiecare zi. In unele zile uit sa si arat asta si pentru asta imi pare rau.
Ce reprezinta un lucru deosebit de important din punctul meu de vedere este starea de recunostinta. Aceasta stare ar trebui sa inlocuiasca starea de a-ti parea rau de tine. Te-ai gandit candva serios pentru ce esti recunoscator ? Sau .. ai fost prea implicat sa te inclini asupra lucrurilor care iti creaza dezgust ?
Eu vreau sa imi aduc aminte cat mai des posibil de lucrurile pentru care sunt recunoscator. Sunt recunoscator ca am primit o educatie buna si ca nu am trait pe strazi. Sunt recunoscator ca inca am capacitatea de a gandi si de a gandi profund. Sunt recunoscator ca am avut sansa sa intalnesc pe cineva pe care sa o iubesc sincer si care sa reprezinte o placere de care nu ma satur in fiecare zi. Sunt recunoscator ca pot sa vad mai mult in viata asta si pot sa imi doresc mai mult. Sunt recunoscator ca pot vorbi. Sunt recunoscator ca am sansa ca in fiecare zi sa fac ceva pentru a deveni mai bun decat am fost ieri.
Sunt recunoscator ca raman statornic in deciziile mele.
As vrea sa inchei cu aceeasi idee:
Mergea pe o poteca langa o casa un magarus incarcat cu poveri. Il ajunge din urma un porcusor care parea ca merge pe acelasi drum.
Porcusorul: - Auzi, da bag de sama ca esti incarcat
Magarusul: - Da..
Porcusorul: - Da, auzi, pe tine mai mereu te pun la carat strachini grele, asa-i ?
Magarusul: - Da, asa e ...
Porcusorul: - Imi vine sa rad cand ma uit la tine cat de prost esti ca tu cari toate astea
Magarusul: - Auzi, tu nu esti porcul de anul trecut, nu-i asa ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
felicitari "persoanei iubite" pentru gestul de curaj pe care l-a demonstrat. Stau sa ma intreb daca eu as putea sa fac asta, desi mie stiu ca mi-ar fi fizic mai usor sa ma apar. Mi s-a intamplat si mie ceva similar, cam asa: Veneam de la servici si pe marginea drumului statea jos un barbat care respira foarte greu, nu parea sa fie baut sau alceva. M-am uitat la el lung si am trecut pe langa. Asta nu mi-am putut-o ierta si mintea mea era fixata pe situatia care am intalnit-o, pana am mai facut cateva sute de metri. Am decis sa ma intorc si sa sun la 112 la salvare, care dupa multe lupte verbale, a venit. M-am simtit plin de un sentiment fericire, poate i-am salvat viata sau poate ma amageam cu gandul asta. De acuma incolo sper si vreau sa eractionez promnt la asemenea situatii pentru ca imi place sa cred ca chiar fac o diferenta.
Maan, sa nu mai zic ca durata in care a venis salvarea a fost de o ora si 40 de minute cu 5 apeluri spre salvare in tot acest timp ... Viata e "palpitanta" uneori.. dar parca de prea dese ori se ajunge la "las' ca-i bine si asa" in servicii destinate populatiei ..
Trimiteți un comentariu