"Daca totul pare sa mearga bine, cu siguranta ai neglijat ceva." Ma gandeam zilele trecute cum ar fi sa pierd pe cineva din viata mea. Cineva drag.. un parinte, un bunic.. si am intrat intr-o stare puternic meditativa. Aproape automat ochii mintii au creat imaginea respectiva si vizual. E o imagine rece si destul de dureroasa. Si apoi, aflandu-ma in acea stare am dat ochii cu cineva.. mi-am dat seama ca e aproape imposibil sa zambesti si in acelasi timp te cuprinde un sentiment foarte cald si interlocutorul tau iti e mai drag si parca te bucuri ca e acolo. Parca dintr-0 data il apreciezi umpic mai mult pe acel cineva, sau poate doar pentru acele momente. Si stau si ma gandesc la situatii in care raporturile inter-umane sunt complet reci indiferent de cat de mult ai vrea sa schimbi tu pe moment acea relatie si acel raport. Desi ochii tai sunt in continoare calzi si intelegatori de multe ori celalalt nu e dispus sa intre in aceeasi stare. Probabil ca viata l-a invatat, sau familia sau mai stiu eu ce ... ca traiul e dur si trebuie sa fii pe cat mai mult posibil rece si sa nu iti arati "slabiciunile" sentimentale pentru ca nu stii niciodata "peste cine dai" si cine ar putea sa foloseasca asta in avantajul propriu, impotriva ta. Sunt zile intregi in care privesc lumea asa. De dimineata observ oamenii in drum spre serviciu timp de cel putin o jumatate de ora de pe un troleu vechi. Fiecare preocupat cu altceva si fiecare indreptandu-se intr-o directie: spre grijile imediate. Pentru unii aceste griji imediate il reprezinta serviciul, copii, seful, banii, sanatatea. Si cu totii trcem unii pe langa ceilalti. Si de foarte multe ori stau sa ma gandesc "as putea sa ii influentaz sau sa ii schimb viata acelui om, sau acelui om atat de usor". Pot sa il salut, pot sa ma imprietenesc cu el, pot sa il imping, pot sa il lovesc, pot sa ii cedez scaunul, pot sa il intreb cum il cheama si aproape sigur imi va raspunde. E fascinant. Eu numesc asta "poza mare e lumii" si cred ca asa e intreg globul pamantesc. Exact asa: interactiuni umane nedesfasurate sau in curs de desfasurare. Dintre acestea cele mai multe si mai interesante (din cele 2 categorii) sunt actiunile umane nedesfasurate. Posibilitatile. Acestea sunt infinite si ai putea avea impresia ca se desfasoara random. Oarecum acestea se contopesc cu imaginatia umana. Si din acest camp fiecare din noi selectam ceea ce ne dorim prin puterea gandului nostru care influenteaza atentia. Acesta e "domeniul" in care totul are loc. Daca privesti de sus globul pamantesc plin de aceste furmici numite oameni probabil ai avea un gram de viziune divina. De ce doar un gram ? Pentru ca vorbim doar de globul pamantesc. Dar viata se poate raporta si la intregul univers..
Astfel zi de zi vad oameni care interactioneaza indirect cu alti oameni sperand ca e prima si ultima data cand este necesar sa faca asta: pe scara de la trolebuz, in statii, in drum spre serviciu sau spre casa. Intr-un fel ciudat fiecare dintre noi cautam oameni pentru ca suntem fiinte sociale si in acelasi timp fugim de ei. Poate asta inseamna intr-un mod ciudat.. echilibru. Sa nu fie nici prea mult nici prea putin din fiecare: apropiere si departare.
Si cu toate astea, ce frumos e cand la un zambet ti se raspunde printr-un alt zambet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu